- înãlţíme
- s. f., g.-d. art. înãlţímii; pl. înãlţími
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înãlţíme
Look at other dictionaries:
înălţime — ÎNĂLŢÍME, înălţimi, s.f. 1. Distanţă de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei fiinţe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (mat.)… … Dicționar Român
sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care … Dicționar Român
înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… … Dicționar Român
nivel — NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s.n. 1. Înălţimea la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ♢ Nivelul mării = punct situat la înălţimea mijlocie a mărilor şi a… … Dicționar Român
plafon — PLAFÓN, plafoane, s.n. 1. Suprafaţă interioară a planşeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operaţii financiare, care nu poate fi depăşită. ♢ Plafon de casă = limita până la… … Dicționar Român
talie — TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în… … Dicționar Român
altitudine — ALTITÚDINE, altitudini, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. – Din lat. altitudo, inis, fr. altitude. Trimis de ana zecheru, 08.01.2003.… … Dicționar Român
panoramă — PANORÁMĂ, panorame, s.f. 1. Privelişte din natură cu orizont larg, văzută de departe şi de la înălţime. ♦ fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporţii mari desfăşurat de… … Dicționar Român
prăbuşi — PRĂBUŞÍ, prăbuşesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ refl. fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălţime, a curge… … Dicționar Român
statură — STATÚRĂ, staturi, s.f. Înălţime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfăţişare, conformaţie a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STATÚRĂ s. 1. înălţime, mărime,… … Dicționar Român
